Tatăl Annei Frank: "Am cunoscut-o cu adevărat doar prin jurnalul ei" • Radio Mania

Pe 25 iunie 1947, jurnalul Annei Frank a fost publicat pentru prima dată, devenind un bestseller îndrăgit în întreaga lume. Tatăl ei, Otto, povestește pentru BBC despre decizia de a face publice cuvintele ei.

Decizia lui Otto Frank de a publica jurnalul

Otto Frank inițial nu a putut suporta să citească, cu atât mai puțin să publice, jurnalul fiicei sale, care a fost lansat acum 77 de ani. În 1976, a călătorit la studioul Blue Peter al BBC pentru a explica de ce a făcut acest lucru. “Am cunoscut-o cu adevărat doar prin jurnalul ei,” a mărturisit Otto Frank lui Lesley Judd de la Blue Peter, în timp ce îi arăta scrierile personale ale fiicei sale dragi, Anne.

Jurnalul Annei ca dar și confesor

Otto i-a oferit fiicei sale strălucitoare și extrovertite un carnet de autografe ca cadou pentru aniversarea de 13 ani pe 12 iunie 1942. Dar Anne a decis aproape imediat să-l folosească drept jurnal și a început să-și înregistreze cele mai intime gânduri, scriind ca și cum ar dezvălui secrete unui prieten apropiat. “Sper să reușesc să mă confesez complet, așa cum nu am putut să o fac niciodată înainte,” a citit Otto din prima înregistrare din jurnalul Annei la programul TV pentru copii. “Și sper să fii un mare sprijin și o consolare pentru mine.”

Viața ascunsă în Anexă

Familia Frank a fugit la Amsterdam în 1933 din Frankfurt, unde Anne s-a născut, după succesul Partidului Nazist în alegerile federale germane și numirea lui Adolf Hitler ca cancelar al Reich-ului. Dar siguranța aparentă oferită de capitala olandeză s-a dovedit a fi doar o pauză temporară pentru familie. În 1940, după ce Hitler a preluat puterea și s-a autoproclamat Führer, a invadat Țările de Jos. Odată cu ocupația germană, au venit o serie de măsuri antisemite. Evreii nu aveau voie să dețină afaceri, erau forțați să poarte stele galbene de identificare și erau supuși unor restricții de circulație.

În 1942, după ce fiica mai mare a lui Otto, Margot, a primit o notificare de chemare la un lagăr de muncă german, familia s-a mutat într-o anexă secretă deasupra sediului afacerii lui Otto din Amsterdam. Timp de doi ani, familia Frank s-a ascuns acolo, împreună cu o altă familie și un prieten de familie. În acest timp, Anne își scria în secret gândurile în jurnalul ei.

Descoperirea și arestarea

Ultima înregistrare din jurnalul Annei este datată 1 august 1944. În dimineața zilei de 4 august, Gestapo-ul a descoperit ascunzătoarea și toți locatarii au fost arestați. Familia Frank a fost dusă la lagărul de concentrare Auschwitz-Birkenau unde Otto a fost separat de soția sa Edith și de fiicele Margot și Anne. Toate trei au murit în lagăre. Anne a murit de tifos în martie 1945, cu doar câteva săptămâni înainte ca lagărul Bergen-Belsen să fie eliberat.

Curaj extraordinar și umanitate

Otto a fost singurul membru al anexei care a supraviețuit. După război, s-a întors la Amsterdam pentru a-și căuta familia, doar pentru a fi devastat când a aflat de soarta lor. Jurnalele și scrisorile Annei au fost salvate din ascunzătoarea devastată de prietenii săi Miep Gies și Bep Voskuijl, care au reușit să i le dea la întoarcerea lui. Dar în durerea sa, nu a putut să le privească deloc. “Nu am puterea să le citesc,” i-a scris mamei sale în Elveția pe 22 august 1945.

Când Otto a reușit în sfârșit să deschidă jurnalele, scrierile au fost o revelație pentru el. I-au oferit o fereastră în mintea fiicei sale inteligente, vulnerabile și expresive, care naviga prin complexitatea adolescenței în cele mai înspăimântătoare circumstanțe. În tonuri neșlefuite, detaliau conflictele ei cu mama, resentimentele față de sora sa, grijile legate de reputația și schimbările corpului său. De asemenea, dezvăluiau cât de opresiv găsea confinarea și tăcerea din anexă, și iritarea palpabilă față de oamenii cu care locuia. A scris despre izolarea ei și amenințarea constantă de a fi descoperită. Cum se simțea ca “o pasăre cântătoare care și-a avut aripile tăiate și care se aruncă în întuneric absolut împotriva gratiilor cuștii sale”. Dar Otto a văzut și micile momente de bucurie: natura pe care o zărea prin fereastră și începutul relației ei cu Peter van Daan, băiatul care locuia și el în anexă.

Moștenirea Annei Frank

Anne a scris despre visele ei de a patina în Elveția și ambițiile de a fi publicată; despre gândurile ei legate de identitate și relațiile cu prietenii, atât reali cât și imaginari. Otto a început să înțeleagă mintea complexă și imaginativă a Annei, pe măsură ce aceasta se schimba și se maturiza. “Nu aș mai putea scrie așa ceva acum,” a scris ea despre una dintre înregistrările ei mai vechi din jurnal. “Acum, când îmi recitesc jurnalul după un an și jumătate, sunt surprinsă de inocența mea copilărească. În adâncul sufletului știu că nu aș putea fi niciodată atât de inocentă din nou, oricât mi-aș dori.”

Concluzie

Decizia lui Otto Frank de a publica jurnalul Annei a fost una de mare curaj și a permis lumii să cunoască nu doar suferințele îndurate de familia Frank, dar și spiritul neînfricat și umanitatea profundă a Annei. Scrierile ei continuă să inspire generații de cititori, oferind o perspectivă puternică asupra vieții în timpul uneia dintre cele mai întunecate perioade ale istoriei.

Sursa: BBC • Foto: By Unknown photographer; Collectie Anne Frank Stichting Amsterdam – Website Anne Frank Stichting, Amsterdam, Public Domain, https://commons.wikimedia.org/w/index.php?curid=64781454