Macron: Un eșec usturător și o ripostă șocantă

Președintele Franței, Emmanuel Macron, a suferit o înfrângere semnificativă în alegerile pentru Parlamentul European din Franța, duminică, când partidul său a ajuns pe locul al doilea, iar cele două partide de extremă-dreapta au obținut aproape 40% din voturi.

Când liderul partidului de extremă-dreapta, Adunarea Națională, Jordan Bardella, i-a cerut lui Macron să dizolve parlamentul național francez, părea doar o bravură politică, alimentată de succesul său în alegerile europene.

„Președintele Republicii nu poate rămâne surd la mesajul transmis de francezi în această seară,” le-a spus el susținătorilor.

Macron Îi Răspunde

Macron a reacționat rapid, anunțând alegeri anticipate la sfârșitul lunii iunie, stabilind astfel o confruntare între idealurile sale pro-europene, centriste și pro-ucraineene și retorica populistă și dură a extremei-drepte privind imigrația și ordinea publică.

„Extrema dreaptă înseamnă atât sărăcirea francezilor, cât și degradarea țării noastre. Deci, la sfârșitul acestei zile, nu pot acționa ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat,” a declarat el într-un discurs televizat duminică.

Provocarea Extremei-Drepte

Macron va încerca să adune sprijinul de dreapta și de stânga, îndemnându-i pe susținătorii acestora să voteze împotriva extremei-drepte, dar rămâne de văzut dacă acest lucru va da roade.

Prima rundă de votare va avea loc în 20 de zile, o perioadă scurtă în care să se formeze o coaliție din mozaicul partidelor centriste și de stânga din Franța.

Nu pare să existe un apetit mare pe stânga pentru a se alia cu Macron, după ani de proteste în mare parte inutile împotriva agendei sale pro-afaceri și diviziuni interne cauzate de războiul din Gaza.

Ultima dată când un președinte francez a dizolvat camera inferioară a parlamentului, Adunarea Națională, a fost în 1997. Jacques Chirac și-a pierdut majoritatea, iar stânga a preluat puterea.

Tentative de Coaliție

Ministrul de Externe al Franței, Stephane Séjourné, a declarat luni dimineață că partidul Renaissance al lui Macron este deschis să nu prezinte candidați în unele circumscripții pentru a sprijini posibilii aliați din alte partide.

Séjourné a spus că partidul va discuta această mișcare cu „oameni raționali cu care putem colabora.”

Duminică noaptea, partidul popular de extremă-stânga, Franța Nesupusă (LFI), părea deja să fi exclus o astfel de mișcare.

„Este clar acum că țara dorește să închidă capitolul Macron. Și acest capitol nu trebuie închis cu Adunarea Națională și extrema dreaptă,” a declarat Manon Aubry, liderul listei europene LFI, care a ocupat locul al patrulea în votul european din Franța.

Liderul LFI, Jean-Luc Mélenchon, a spus că nu vede niciun motiv să se unească cu alte partide de stânga, mai ales având în vedere timpul limitat pentru a forma o coaliție.

O Perioadă Dificilă pentru Macron

Această propunere a partidului lui Macron este, fără îndoială, un semn de slăbiciune, departe de victoria sa zdrobitoare din 2017 împotriva candidatei de extremă-dreapta Marine Le Pen – și un semn al vremurilor, partidul său fiind rănit de amintirile protestelor „vestelor galbene”, de regimul strict Covid-19 și de reformele nepopulare ale pensiilor.

De la alegerile parlamentare de la începutul celui de-al doilea mandat al său, în 2022, Macron a guvernat fără o majoritate absolută în parlament, fiind adesea incapabil să adopte legi doar cu parlamentarii săi.

În schimb, a invocat de mai multe ori articolul 49.3 din constituție pentru a adopta legi fără vot.

Acest lucru a stârnit și mai multă furie împotriva lui Macron și a divizat și mai mult Franța, în special având în vedere natura controversată a creșterii vârstei de pensionare la 64 de ani.

Duelul Viitorului

Adunarea Națională de extremă-dreapta, condusă de Le Pen, care deține în prezent 88 de locuri față de cele 250 ale blocului lui Macron în parlamentul francez de 577 de locuri, este departe de a fi o cursă în doi.

Popularitatea poziției anti-imigrație a extremei-drepte este amplificată la nivel european, unde legislatorii UE se luptă de mult să oprească fluxurile de imigrație ilegală.

Cu toate acestea, este clar că aceste alegeri vor fi un duel între Macron și Le Pen.

Ministrul de Finanțe al Franței, Bruno Le Maire, a recunoscut luni dimineață că partidul său are o responsabilitate pentru rezultatele de duminică.

El a clarificat obiectivul campaniei: „Va fi proiect contra proiect; Adunarea Națională contra noastră,” a spus el pentru rețeaua de radio RTL.

Ministrul de externe francez a descris apelul pentru alegeri drept un „pariu de încredere” în poporul francez de către Macron, cu președintele având încredere că aceștia vor rezista extremelor politice.

Sistemul de Votare al Franței

Sistemul de votare al Franței este în avantajul lui Macron. În prima rundă, o varietate de partide vor concura pentru a atinge un prag minim de voturi.

Runda a doua, pe 7 iulie, va vedea candidații cu cele mai multe voturi în fiecare circumscripție luptându-se dacă nimeni nu câștigă o majoritate absolută.

Acest lucru ar putea vedea alegători de diferite orientări unindu-se pentru a se opune unui candidat de extremă-dreapta.

Acest mecanism se aplică și alegerilor prezidențiale, ceea ce a asigurat până acum că nicio victorie de extremă-dreapta nu a avut loc la Palatul Elysee.

Viitorul lui Macron

Cert este că Macron, cu un mandat prezidențial până în 2027, va rămâne președinte, indiferent de rezultat.

Dacă pariul său se dovedește câștigător și își recâștigă majoritatea în parlament, va putea continua cu reformele și va guverna după cum dorește: schimbări în îngrijirea de sfârșit de viață și în sistemul educațional sunt în vizorul său.

Îi va oferi spațiu de manevră prețios și un mandat clar pentru agenda sa acasă și în străinătate. În cuvintele sale, „Este un timp pentru clarificare indispensabilă.”

„Creșterea naționaliștilor și demagogilor este un pericol nu doar pentru națiunea noastră, ci și pentru Europa noastră și pentru locul Franței în Europa și în lume,” a spus Macron duminică în discursul său către națiune.

Dar perspectiva unui mandat slab planează asupra lui. Dacă blocul său, în prezent cu 250 din cei 577 de deputați în Adunarea Națională, nu reușește să atingă pragul de 289 de locuri pentru o majoritate absolută, dar rămâne cel mai mare, guvernul său va trebui din nou să se lupte pentru a adopta legislații cu o mână legată la spate.

Dacă coșmarul său devine realitate și mișcarea de extremă-dreapta își replică rezultatele europene pe scena națională, el va fi forțat să numească un prim-ministru din rândurile acesteia – cel mai probabil Jordan Bardella, actualul președinte al Adunării Naționale.

Într-o „coabitare”, Macron ar gestiona afacerile internaționale și de apărare, în timp ce Bardella ar deține controlul asupra agendei interne.

Figura centrală a partidului, Le Pen, probabil va aștepta în culise să candideze la alegerile prezidențiale din 2027 împotriva succesorului lui Macron.

Constituția îi interzice să candideze pentru un al treilea mandat.

„Suntem pregătiți să fim la putere,” a spus ea în discursul său de victorie de duminică seară.

Într-o țară din ce în ce mai polarizată de retorica populistă, Yaël Braun-Pivet, președintele Adunării Naționale a Franței, a făcut un apel izolat luni dimineață pentru o mai mare cooperare între partide.

„În Franța nu reușim să trecem peste certurile partizane,” a spus ea într-un interviu pentru postul de televiziune France 2.

Reputația lui Macron s-a bazat pe mișcări politice îndrăznețe.

Dar dacă nu reușește să oprească avansul extremei-drepte în săptămânile următoare, moștenirea sa va fi pariul care a permis extremei-drepte să ajungă la putere.

Sursa: CNN