Alegeri anticipate în Franța: Extrema dreaptă aproape de putere pentru prima dată de la ocupația nazistă

Alegerile anticipate din Franța aduc pentru prima dată după ocupația nazistă din timpul războiului o posibilă preluare a puterii de către extrema dreaptă. În același timp, extrema stângă înregistrează o ascensiune, iar popularitatea președintelui Macron scade, ceea ce ar putea duce la o criză guvernamentală.

Contextul electoral

Alegătorii francezi sunt chemați duminică la urne pentru un moment pe care AFP îl numește “excepțional în întreaga istorie politică a Franței”. Primul tur al alegerilor parlamentare anticipate ar putea aduce și primul guvern de extremă dreapta de după ocupația nazistă din cel de-al Doilea Război Mondial.

Sistemul electoral francez

Sistemul electoral francez este unul complex, în două tururi, și nu reflectă proporțional sprijinul la nivel național pentru un partid. Fiecare parlamentar este ales la nivel de district, iar un candidat are nevoie de peste 50% din voturi pentru a fi ales. Aceasta înseamnă că la finalul acestei zile vor fi cunoscuți foarte puțini parlamentari, cei mai bine clasați (cu peste 12,5% din voturi) urmând să fie votați într-un al doilea tur, pe 7 iulie.

În unele cazuri, trei sau patru persoane ajung în turul al doilea, deși unii se pot retrage pentru a îmbunătăți șansele unui alt concurent – o tactică folosită adesea în trecut pentru a bloca candidații de extremă dreapta.

Blocurile politice majore

În preferințele publicului există trei blocuri politice majore:

1. Reuniunea Națională (RN – Rassemblement National) de extremă dreapta, care poate obține majoritatea absolută.
2. Coaliția Noul Front Popular, care include forțe de extrema stângă și este pe poziția a doua.
3. Alianța de centru a președintelui Emmanuel Macron, care se află abia pe poziția a treia.

Așadar, bătălia se dă între extrema dreaptă și extrema stângă, dar Macron ar putea arbitra formarea guvernului.

Strategii de alianțe

Se așteaptă ca liderii partidelor cheie să-și dezvăluie strategia de alianțe între cele două runde electorale. Acest lucru face ca rezultatul celui de-al doilea tur de scrutin să fie extrem de incert, dependent de manevrele politice și de modul în care reacționează alegătorii.

Rolul lui Macron și coabitarea

Mandatul prezidențial al lui Emmanuel Macron este până în 2027 și acesta a dat asigurări că nu va demisiona înainte de această dată, chiar dacă va fi obligat să coabiteze cu un guvern dominat fie de extrema dreaptă fie de cea stângă.

Constituția și puterile președintelui

Constituția Franței prevede un sistem semiprezidențial cu puteri sporite pentru președinte, care poate demite oricând guvernul sau poate dizolva parlamentul, așa cum Macron a făcut după alegerile europene de pe 9 iunie.

Istoria coabitărilor

Istoria modernă a Franței a mai cunoscut coabitări între un președinte aflat în divergență politică cu guvernul, ultima fiind în mandatul președintelui conservator Jacques Chirac, care a guvernat cu un guvern socialist între 1997 și 2002.

Deși președintele își asumă mai puține responsabilități de politică internă atunci când este în divergență cu guvernul, el păstrează în continuare unele competențe în materie de politică externă și de apărare. Președintele este responsabil de negocierea și ratificarea tratatelor internaționale și este, de asemenea, comandantul forțelor armate și deținătorul codurilor nucleare.

Probleme și provocări actuale

Adevărata problemă în actualul context politic din Franța este că atât extrema-dreaptă, cât și coaliția de stânga, au abordări radical diferite de cele ale lui Macron în politica externă și mai ales cu privire la războiul din Ucraina și la rolul Franței în UE.

Jordan Bardella și politica Reuniunii Naționale

Jordan Bardella, liderul partidului Reuniunea Națională și cel mai probabil viitor premier, dorește să oprească livrările de rachete franceze pentru Ucraina și să reducă contribuția Franței la bugetul UE pentru a-și îndeplini promisiunile populiste.

Posibile soluții și alianțe

AFP remarcă faptul că Macron ar putea încerca să construiască o coaliție de largă uniune națională, care ar include și partidele de stânga și pe cele de dreapta extremă. Totuși, această opțiune pare greu de acceptat de cele două extreme.

O altă opțiune complicată ar fi numirea unui guvern de tehnocrați neafiliat politic, dar care ar trebui totuși să obțină o majoritate în Adunarea Națională.

Sursa: Biziday • Foto: Emmanuel Macron – Facebook